Pasha Sulina

Sulina, cel mai tânăr pământ al Europei, este, în prezent, un spațiu multietnic și multicultural. Atestat istoric încă din anul 913 d.Hr., orașul a atins apogeul în secolul al XIX-lea, când a devenit cel mai important port din vestul Mării Negre.

În această perioadă, Comisia Europeană a Dunării (1856-1938) a atras de la țările dunărene investiții masive, construindu-se Canalul Sulina navigabil, uzina de apă potabilă a orașului, ridicată cu ajutorul fondurilor donate de casa regală a Olandei și antrepozite vamale. Orasul s-a dezvoltat rapid si ordonat, pe trama stradala rectangulara, de aceea strazile in Sulina, chiar acum pastreaza denumirea I-a, II-a …

În epoca de înflorire a orașului, la începutul secolului XX, populația a depășit 5000 de locuitori, în ritmul sezonier al operațiunilor comerciale navale din portul franc, prin care se traficau cereale, sare și cherestea.

Sunt păstrate mărturii despre aspecte pitorești privind creșterea și descreșterea populației orașului; aflăm dintr-o statistică găsită în arhiva Comisiunii că Sulina era la 1900 micul oraș european în care, la o populație stabilă de aproximativ 5000 de locuitori, coexistau cel puțin 23 de naționalități, printre care: greci, români, armeni, turci, englezi, francezi, italieni, albanezi, tătari, polonezi. Limba vorbită de majoritatea comunității era elina, dar principalul instrument oficial de comunicare era franceza. Limbile  română, rusă, italiană și turcă erau vorbite in cadrul comunitatilor etnice.

Cei care vizitează astăzi Sulina, vor vedea casele vechiului oras, pe alocuri câteva biserici ramase dupa bombardamentele din Primul si al  Doilea Razboi Mondial, Palatul Comisiunii cu adevărat impozant. Pentru ca era un port important la Marea Neagra, in mod special în urma bombardamentelor aviației germane din timpul Primului Război Mondial, orașul a fost distrus intr-o proportie uriasa.

Am redat această succintă istorie a locului, pentru a înțelege mai bine importanța păstrării fondului vechi, a valorilor perene, dar și a întâmplărilor petrecute pe aceste meleaguri.

Pensiunea Pasha Sulina păstrează vie istoria orașului, prin arhitectura unică, mobilier și design.

Casa cu specific turcesc, construită în secolul al XIX-lea, restaurată și extinsă, oferă facilitățile unei construcții moderne, însă păstrează farmecul unei clădiri arhaice, distincte datorită interferențelor culturale occidentale, cu stilul arhitectural contemporan.

Fiecare dintre cele cinci camere ale Pensiunii Pasha Sulina, sunt denumite după personalități marcante care au avut o contribuție însemnată în istoria Sulinei: Gordon Pasha – General al Armatei Britanice în slujba reginei Victoria, Sir John Stokes – primul comisar șef al Comisiunii Dunării, Hobart Pasha – amiral al Armatei Otomane, regina Wihelmina – donatoarea fondurilor pentru Uzina de Apă a Sulinei, Sir Charles Hartley – inginer șef al lucrărilor canalului Sulina, fiind împărțite astfel:

  • 3 camere în extinderea nouă
  • 2 camere în casa veche, în care s-a păstrat amenajarea, arhitectura și mobilierul din secolul al XIX-lea, făcându-se modificari doar la niveul utilitatilor moderne